Sări la conţinut

Despre iobagii tineri ca lupi liberi

18/03/2010

Na că șcăpară de mogul. Șcăpară și șe bucurară, zi de iarnă până-n vară… Mă rog. Șe vându la greu. Preț de cinci tonete nu gășii azi nimic, dar nici pe ăi bătrâni. Noroc cu un amic, Gore din Băneașa, rentier, ce-și luă obiectul c-are bani. Dădui un telefon. Era acasă, vroia șă pună de un grătar și mă invită la el. Îmi făcui șocoteala că whișky whișky, haleală haleală și-mi luai mopșul și merțanul din fața blocului de penthaușuri, unde locuieșc aici pe lângă cimitirul Doi Cocoși, și mă dușei în vizită. Ce mai tura vura. Ajunșei și mă pușei pe ștudiu, că eram mort de curiozitate după reclama aia cu naziștul japonez de pe tvr.

”Ășta nu e tata!” șpunea Caramitru într-un film cu cel mai frumoș cântec al lui Ștănculeșcu și șingurul de altfel. Așa și eu. Așta nu e ceea ce așteptam. Nici pe departe nu șe apropie de promișiuni. De obicei la pomul lăudat nu vii ca neamul proșt, dar ”noi am șcriș 90%…” șe cerea reșpectat, dacă nu depășit, c-aci n-au cenzură, după cum urla Mircea Toma. Nu numai că șimți heirupul precum dimineața ușturoiul halit cu lăcomie șeara, dar prima pagină a foșt dată la tipar când ieșișe tehnoredactorul la privată șă bage o țigară, că nu-și termină treaba de fel. În pluș, cam multe preluate și mă întreb de ce tineret-șperanțe nu are mai multă fantezie decât penșionari-paraștașe.

Unele poante îș așa de șlabe, de-mi aduceam aminte de marșurile cu pionierii la ștrânș recoltele patriei și partidului. La pretențiile de mari șpirite, ce le au puii, ar trebui șă știe că atunci când faci bancuri cu tentă sexuală poanta trebuie șă fie brici, iar nu o biată parafrază la ceva de pe vremea când părinții domniilor lor erau la marșul păcii. Mi-a plăcut în mod deoșebit de mușiu Goace, ce zice de Iaru că e varză cu carne la PC-uri. Tare! Am plânș. De fapt mai repede putem șpune că pagina lui e carne cu carne că și-a bagat pula-n ele de articole, ce le-a șcriș la șto, și le-a dotat cu patru ditamai capturile de ecran. Poate Goace nu știe la ce șe referă varza cu carne șau știe și-și bagă onștromentul în amicul Iaru, care e cam varză, dar are și el carnea lui, n-ar avea nevoie de a șpecialiștului în crăcuiri intempeștive.

După ce văzui preștația aspectiferă a lui Goace și pe la cultură, gășii marele articol cu plecăii cei mai celebri. Tolontan ca Tolontan, că mi-e drag de el, de când șe-mprieteni cu ritzi, dar șă pui botul tău de inveștigator tânăr la balele CTP-ului, când toată lumea știe că nu plecatără cei patru că-i cușură la gură, ci la buzunarul cu reclame. Ia șă vedem:

C.T.P.: Nu puteam abandona o corabie care plutea și era cu pînzele sus. Făcuse 500.000 de euro profit în anul respectiv, avea peste 120.000 de exemplare tiraj, avea 90.000 de abonamente. De ce să abandonăm o corabie în situația aceasta, care mergea foarte bine? Adevărul a fost ultimul ziar independent, deținut de ziariști, din presa românească.

Cam cât a avut Scuipișătorul reclamă guvernamentală și la ce tiraj? Cât aveau alții pe vremea lui Năstase? Păi dacă faci raportul îți ieșe că randament 1,5 și încasezi premiul Nobel pentru platfuș. Nici nu mai vreau șă aminteșc de Chireac, băiete, de Urșu Unșu și de madam Lelia de pe centura de Gaștritate a Jurnalișmului Rămâneșc. Apoi șă școți tu pe un biet executant fără perșonalitate, ca Turturică, drept ziariștul șecolului înșeamnă că geaba fură puii la ăi bătrâni în redacție că nu-nvățară neam.

Acu gășii și ceva mișto, dar din păcate futură articolul la greu. E vorba de Dineșcu și beneficiile lui agricole. Nu știu cine a avut înșpirația, să tranșforme un articol în două, că ăla de la șubțolul colorat  începe cu continuarea la ăl de sus, în care jumate e o liștă. O fi grabă mare, dar șparșeră toate geamurile din dotare. Noroc că vine vara și trebuie aerișit. Poate le vine și mintea la cap, îl lașă pe tetelu numai cu o coloană ca șă nu bage șifon, poate nu mai înverzesc bulinele alea ca pe fiole, că și așa arată pozele vai mama lor, când virate-n galben, când în roz, de crezi că-i șăptămânalul lui Mazăre proașpăt întorș de la Carnaval…. Poate cine știe, alt număr va fi unul profeșionișt, iar nu o bătaie de joc.

Aș mai avea de una de alta, dar am așa o lehamite că-i terminai bietului Gore și zeama din mașina de șpălat umbrele.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: